2010

M-am trezit un pic mai devreme si incerc sa ma refac cu o cana de cafea.De doua zile apucam sa dormim undeva spre dimineata. Acum doua nopti in urma, am jucat canasta cu verisorii mei si am uitat sa ne mai uitam la ceas asa ca am adormit undeva spre dimineata iar ieri a fost o zi extrem de incarcata. Asa ca in doua zile am apucat sa dormim 8 ore adunate....iar noaptea se anunta una luuuunga pentru ca e Revelionul. O sa iasa o petrecere de toata frumusetea pentru ca suntem toti prietenii in locul nostru preferat. Ne-am pregatit vestimentatia, pentru care ii multumesc Mihaelei Drafta si nu ne-a mai ramas decat sa ne facem biletelele cu cele trei dorinte.
Am avut un an agitat, cu multe schimbari importante si daca anul mi-a parut ca nu l-am inceput cu dreptul se pare ca totul a fost in favoarea mea. Mi-am dovedit din plin ca fiecare sut primit a insemnat vreo zece pasi inainte. Un an foarte frumos in care mai toate dorintele au devenit realitate e pe cale sa se inchida in doar cateva ore iar altul si mai frumos se anunta.
Iubire, liniste, familie, sanatate, cariera, bani...sa te bucuri de toate aceste lucruri si in toate sa excelezi! UN AN NOU DE POVESTE ! LA MULTI ANI !

Avatar

Zile trecute am fost la film. Gasesc destul de rar timp pentru luxul unei seri atat de relaxante dar sunt mai mult decat incantata de filmul pe care l-am vazut. Avatar. Sincer, detest S.F.-urile insa este cel mai tare film pe care l-am vazut vreodata. Am inteles ca numai efectele speciale au costat in jurul a 300 de milione de dolari si lucreaza la el de cativa ani, pentru descopereau de fiecare data noi moduri de a upgrada efectele. Nu iti spun mai multe pentru ca nu vreau sa-ti stric surpriza dar TREBUIE VAZUT!

L-am vazut pe Mos Craciun

Nu,nu am innebunit, încă nu am vedenii...dar da, cred în Moş Crăciun, atat timp cat în fiecare an găsesc si aşez daruri sub brad.
Azi am avut treaba prin oraş, am încercat din răsputeri sa scap de aglomeraţie dar în cele din urma, pe o straduta m-am blocat. Este pentru prima data cand ma bucur...În fata unei curţi, un bărbat în etate, curata cu o lopata zăpadă din fata porţii. Un bărbat plinut, îmbrăcat în pantaloni roşii cu bretele si o cămaşă în carori albastre. Avea barbă medie, deasă si albă ca laptele, obrajii roşii de frig si durdulii, ochii albaştri si parul la fel de alb precum barba. L-am claxonat, s-a uitat la mine si cand a văzut ca las geamul jos, a inceput sa rada amuzat. Îmi venea sa sar din maşina si sa-l imbratisez si cu un zambet larg i-am spus ca seamana cu Moş Crăciun. Mi-a zambit incantat si cu o voce tare blanda si prietenoasa mi-a spus; "Ho, ho dar eu chiar sunt un Moş Crăciun".
Apoi coloana din fata mea a pornit. Mult timp l-am privit prin oglinda retrovizoare si nu-mi puteam sterge zambetul tamp de pe buze.
Ti-am spus eu ca am parte numai de intamplari fericite...

P.S. imi pare tare rau ca nu aveam aparatul de fotografiat la mine...cine stie, poate cu alta ocazie.

Ganduri de Craciun

Stau in sufragerie,ascult ProFm Xmas,imi e cald si bine.Numai cand ma gandesc cat de frig e afara si mainile imi ingheata pe loc.Dar sunt insfarsit acasa si savurez o cana de cafea fierbinte,cu scortisoara,vanilie si rom...home made.Delicios.
Parca imi e dor in fiecare iarna de anii copilariei, cand frigul nu conta...numai sa ninga.Sa fac un om mare de zapada, sa fac pierduta cate o cratita din bucataria mamei pentru palaria omului si la sfarsit sa-i las amintire fularul meu. Acum, imi place iarna doar pentru Craciun. Frigul ma scoate din minti, ma infofolesc ca un mormoloc si abia vad pe unde merg. Sa circul cu masina, e un adevarat test de perseverenta si perspicacitate. Incerc ce ceva ani, de cand am permis de conducere, sa pricep ce se intampla cu soferii cand ploua sau ninge. Se produce o panica totala, fiecare coteste pe unde apuca, blocheaza intersectia...si uite asa in loc sa petreci mai mult timp cu familia, cu prietenii sau la cumparaturi, stai blocat ore si ore. Ai spune ca macar de Sarbatori ai ce sa privesti. Luminitele frumoase din oras si vitrinele decorate...parca nu si anul asta. Bucurestiul e oribil impodobit, siruri intregi de beculete arse, un brad iritant de chicios. Orasul a fost parca impodobit de fiecare locuitor cu ce avea prin casa.
Am fost in schimb impresionata de initiativa din parcul Cismigiu. Foarte frumos luminat, casute din lemn de unde cumperi turta dulce si vin fiert. O replica destul de reusita a Targului de Craciun din Viena.
Nu am avut inca timp sa facem bradul si sincer nici cumparaturile dar marti ne-am rezervat intreaga zi pentru noi, pentru pregatirea unui Craciun perfect. Am "ochit" cadourile perfect pentru iubitul meu si abia astept sa le asez sub brad cu mesajul; "A se deschide numai de Craciun".
Sunt extrem de fericita,zambesc de cateva zile fara incetare, visez numai povesti frumoase. Au loc numai intamplari fericite si ca prin minune orice problema se rezolva. Craciunul e magic!

Intalnirea A.S.I.A....dupa zece ani.

Buna ziua,in primul rand. Intai o sa-mi cer scuze ca scriu atat de rar, insa timpul nu-mi prea permite zabovitul in fata laptopului,pe langa faptul ca atunci cand ajung in fata "vechiului meu prieten" imi trec sute de ganduri prin minte....asa ca o las mereu pe alta data. Azi in schimb, un comment m-a ajutat sa-mi fac putina ordine in minte, (multumesc Florin) si incep cu data de 1 decembire, intalnirea trupei A.S.I.A.
Trebuie sa le multmesc prietenilor de la Happy Hour, Ioana si evident Catalin Maruta pentru faptul ca s-au gandit la noi si ne-au invitat in emisiune intr-o zi atat de importanta.
Am avut emotii intrega zi...pe Anca o mai vazusem la mine in emisiune...neschimbata.La fel de dulce, cu un ras molipsitor, vorbeste la fel de tare si e incredibil de frumoasa.
Anemona mi-a fost intotdeauna tare draga si s-a transformat intr-o femeie delicata cu un simt al umorului foarte fin, rafinata si imi permit sa spun o frumusete castelana.
Irina avea sa fie punctul culminant.Nu am facut niciodata secret din faptul ca in toti anii in care am fost colege si prietene, ne venea destul de des sa ne tragem de codite.Amandoua aveam personalitatea foarte puternica si eram extrem de incapatanate.Cum nu renuntam la ideile noastre,se instala o cearta de toata frumusetea...motiv pentru care multi ani nu ne-am vorbit.
Dar cand eram prietene, ne-am fost alaturi in cele mai dificile momente si recunosc faptul ca eu am trecut prin momente delicate.Intr-un timp foarte scurt s-au stins din viata unele dintre cele mai dragi persoane mie, bunica mea, verisorul meu si apoi prietena mea cea mai buna.Irina a fost mana de fier care ma tinea in aer cand sub mine era prapastia.Realizez ca imaginea ei se conecta imediat la durea insuportabila pe care o simteam si dorul nebun de a nu-i lasa sa plece...probabil a fost cel mai puternic motiv pentru care am dorit sa nu o mai vad si totusi...imi lipsea teribil.
Irina.Vorbeste enorm.Pentru ea era deajuns sa nu ma vada trei ore ca sa rosteasca 300 de cuvinte pe minut...fara aer...dar acum dupa 5 ani.Incredibila persoana, enervant de frumoasa, parca nu a trecut nici o zi peste ea.
Intalnirea a fost de poveste.Am depanat amintiri, am ras de noi, de felul in care aratam, de lucrurile pe care le faceam si nimic nu era schimbat.
Irina a ajuns prima,cum facea mereu.Ca sa iti atraga atentia cand vorbeste se foloseste de un deget cu care te impunge la mijloc.Are acelasi tic verbal; "fata fii atenta"...de parca ai putea sa nu o auzi.
Ancuta,radea fara oprire si o entuziasma intalnirea ca pe un copil o jucarie mult dorita.In timp ce repetam imi spunea cu ochii stralucind de fericire;"nu-mi vine sa cred,suntem din nou toate patru".
Ane,era la fel de rezervata si strecura cate o glumita sau cate o remarca dulce care starnea hohote de ras.Cu aceasi voce suava imi spunea;"copile,ce dor mi-a fost de tine". Si cum sa nu-ti vina sa lacrimezi de fericire cand dupa atatia ani,constati ca nimic nu s-a schimbat,nimic nu s-a pierdut din lucrurile frumoase pe care le-am impartasit cu aceste fete...cand prietenia noastra era parca la fel de puternica.
Iar eu...eu am intarziat, ca intotdeauna (Irina daca citesti stiu ca te bucuri si spui"da' macar recunoaste).Abia asteptam sa le vad, sa le strang in brate, sa vad cat de mult s-au schimbat.Pana sa deschid usa, a venit Ancuta spre mine, cu parul " in flacari" (era la machiaj si isi tapa parul).Gesticula, radea si mi-a spus; "nebuno ai intarziat".Cand am deschis usa,Irina.M-a pupat si nici atunci nu a putut sa se rezume numai la pupat, vorbea in acelasi timp; "nebuno iar ai intarziat, tot asa ai ramas"...si in timp ce o strangeam pe Ane in brate, Irina, evident, continua sa vorbeasca.
Lumea abia se intelegea cu noi, pentru ca aveam multe de spus.Regizoarea incerca sa ne spuna pe unde sa intram, Maruta, cand intram, de la costume ne spuneau sa intram cu palariile pe cap....si uite asa din nou dupa atatia ani, pe unde era A.S.I.A. , se instala si haosul.
Inainte sa intram pe usa din platou, ne-am aranjat din nou in ordinea in care ne-am asezat atatia ani; Anca, Sorana, Irina si Anemona.
Ii multumesc din nou lui Catalin Maruta pentru faptul ca ne-a reunit, chiar si pentru cateva ore, cum spunea el, insa habar nu are ca a facut-o pentru totdeauna...ca prietene.
Fetelor va pup dulce, va imbratisez cu drag si va iubesc enorm din milioane de motive.
Iar voua, cei care ne-ati sustinut si ne-ati incurajat prin mesaje si iubire in toti acesti ani, va multumim ca existati.

Pentru "anonim"...

Scumpa mea,prostia ta este nemarginita.Ti-am intins o capcana si in ea ai picat...simplu...erai singura care avea sa afle ca ma fac blonda:)) Esti chiar amuzanta dar daca tot ai ceva de spus de ce te tot chinui sa-mi scrii pe blog si sa-mi faci in clar care-ti sunt frustrarile.Stii bine unde stau...poti sa cobori oricand si sa discuti ca o femeie,nu ca o pustoaica ramasa fara jucarii...simpatico! Orice prostie ai inventa acum prin care sa-mi spui ca nu ai idee despre ce vorbesc, e total absurd.Stau si-ti citesc aberatiile de ceva timp si trebuie sa-ti marturisesc...ma amuzi teribil,atat pe mine cat si pe iubitul meu. Incerci prin fel si fel de porcarii sa-ti atingi scopul...si dai gres de fiecare data.Oamenii pe care-i crezi "complicii" tai ,te dau de gol,iar cei care-ti pareau prieteni,ne povestesc cu groaza comportamentul tau iesit din comun si lipsit de respect pentru cei care au dobandit un nume si o pozitie prin munca si nu usi trantite cu atitudinea unei domnisoare care crede ca ii se cuvine.Invata sa-i respecti pe cei din jur,si mai ales pe cei care au muncit si muncesc pentru ce au si poate o sa ajuni si tu cineva fara sa mai pupi in fund pe ici de colo...Pe mine una,ma lasa rece prostiile pe care le scrii,putin imi pasa de existenta ta,dar pentru tine e tare pacat ca de la o varsta asa frageda,sa te calci in picioare doar ca sa ramai in Capitala.