Buna ziua,in primul rand. Intai o sa-mi cer scuze ca scriu atat de rar, insa timpul nu-mi prea permite zabovitul in fata laptopului,pe langa faptul ca atunci cand ajung in fata "vechiului meu prieten" imi trec sute de ganduri prin minte....asa ca o las mereu pe alta data. Azi in schimb, un comment m-a ajutat sa-mi fac putina ordine in minte, (multumesc Florin) si incep cu data de 1 decembire, intalnirea trupei A.S.I.A.
Trebuie sa le multmesc prietenilor de la Happy Hour, Ioana si evident Catalin Maruta pentru faptul ca s-au gandit la noi si ne-au invitat in emisiune intr-o zi atat de importanta.
Am avut emotii intrega zi...pe Anca o mai vazusem la mine in emisiune...neschimbata.La fel de dulce, cu un ras molipsitor, vorbeste la fel de tare si e incredibil de frumoasa.
Anemona mi-a fost intotdeauna tare draga si s-a transformat intr-o femeie delicata cu un simt al umorului foarte fin, rafinata si imi permit sa spun o frumusete castelana.
Irina avea sa fie punctul culminant.Nu am facut niciodata secret din faptul ca in toti anii in care am fost colege si prietene, ne venea destul de des sa ne tragem de codite.Amandoua aveam personalitatea foarte puternica si eram extrem de incapatanate.Cum nu renuntam la ideile noastre,se instala o cearta de toata frumusetea...motiv pentru care multi ani nu ne-am vorbit.
Dar cand eram prietene, ne-am fost alaturi in cele mai dificile momente si recunosc faptul ca eu am trecut prin momente delicate.Intr-un timp foarte scurt s-au stins din viata unele dintre cele mai dragi persoane mie, bunica mea, verisorul meu si apoi prietena mea cea mai buna.Irina a fost mana de fier care ma tinea in aer cand sub mine era prapastia.Realizez ca imaginea ei se conecta imediat la durea insuportabila pe care o simteam si dorul nebun de a nu-i lasa sa plece...probabil a fost cel mai puternic motiv pentru care am dorit sa nu o mai vad si totusi...imi lipsea teribil.
Irina.Vorbeste enorm.Pentru ea era deajuns sa nu ma vada trei ore ca sa rosteasca 300 de cuvinte pe minut...fara aer...dar acum dupa 5 ani.Incredibila persoana, enervant de frumoasa, parca nu a trecut nici o zi peste ea.
Intalnirea a fost de poveste.Am depanat amintiri, am ras de noi, de felul in care aratam, de lucrurile pe care le faceam si nimic nu era schimbat.
Irina a ajuns prima,cum facea mereu.Ca sa iti atraga atentia cand vorbeste se foloseste de un deget cu care te impunge la mijloc.Are acelasi tic verbal; "fata fii atenta"...de parca ai putea sa nu o auzi.
Ancuta,radea fara oprire si o entuziasma intalnirea ca pe un copil o jucarie mult dorita.In timp ce repetam imi spunea cu ochii stralucind de fericire;"nu-mi vine sa cred,suntem din nou toate patru".
Ane,era la fel de rezervata si strecura cate o glumita sau cate o remarca dulce care starnea hohote de ras.Cu aceasi voce suava imi spunea;"copile,ce dor mi-a fost de tine". Si cum sa nu-ti vina sa lacrimezi de fericire cand dupa atatia ani,constati ca nimic nu s-a schimbat,nimic nu s-a pierdut din lucrurile frumoase pe care le-am impartasit cu aceste fete...cand prietenia noastra era parca la fel de puternica.
Iar eu...eu am intarziat, ca intotdeauna (Irina daca citesti stiu ca te bucuri si spui"da' macar recunoaste).Abia asteptam sa le vad, sa le strang in brate, sa vad cat de mult s-au schimbat.Pana sa deschid usa, a venit Ancuta spre mine, cu parul " in flacari" (era la machiaj si isi tapa parul).Gesticula, radea si mi-a spus; "nebuno ai intarziat".Cand am deschis usa,Irina.M-a pupat si nici atunci nu a putut sa se rezume numai la pupat, vorbea in acelasi timp; "nebuno iar ai intarziat, tot asa ai ramas"...si in timp ce o strangeam pe Ane in brate, Irina, evident, continua sa vorbeasca.
Lumea abia se intelegea cu noi, pentru ca aveam multe de spus.Regizoarea incerca sa ne spuna pe unde sa intram, Maruta, cand intram, de la costume ne spuneau sa intram cu palariile pe cap....si uite asa din nou dupa atatia ani, pe unde era A.S.I.A. , se instala si haosul.
Inainte sa intram pe usa din platou, ne-am aranjat din nou in ordinea in care ne-am asezat atatia ani; Anca, Sorana, Irina si Anemona.
Ii multumesc din nou lui Catalin Maruta pentru faptul ca ne-a reunit, chiar si pentru cateva ore, cum spunea el, insa habar nu are ca a facut-o pentru totdeauna...ca prietene.
Fetelor va pup dulce, va imbratisez cu drag si va iubesc enorm din milioane de motive.
Iar voua, cei care ne-ati sustinut si ne-ati incurajat prin mesaje si iubire in toti acesti ani, va multumim ca existati.
