Nu stiu ce mi-e scris in stele,nu stiu daca o sa fiu fericita,asa cum sunt acum sau daca o sa ma zbat o viata intraga pentru un bob de speranta nesigura si trecatoare.Stiu doar ca am cautat povesti,iluzii si am adaugat cristale iar viata mi-a aratat ca lucrurile pe care le cautam au fost intotdeauna langa mine,in locurile copilariei,pe strada cu atat de multe amintiri,cu mirosul puternic de tei.
Am revenit pe strada ingusta ce alta data parea atat de mare,cu borduri inalte in care imi juleam mereu genunchii,cu strigatul mamei de la geamul din bucatarie si o mana ridicata in semn de "sunt aici".Parcul micut cu balansoarul ruginit si bara inalta pentru batut covoare,la care exersam pentru "olimpiadele de gimnastica" din spatele blocului,"scena"din scara blocului 48 bis,unde avea loc "festivalul mamaia"si desenele facute cu creta colorata pe asfaltul prafuit...Prietenii din copilarie ii revad dupa atatia ani...au uitat de jocurile noastre,au crescut insa anii care au trecut peste noi toti ne-au schimbat atat de frumos...
Si evident el...baiatul dupa care ma uitam mereu si pe care nu il suportam,pentru ca eram atat de geloasa.Nu ma vedea niciodata,nici nu stia ca exist.Il observam mereu de la balcon si ii urmaream miscarile...
Baiatul cu ochii albastri si zambetul dulce din copilarie este,asa cum a vrut viata,barbatul care ma face sa zbor astazi si in fiecare zi....
17 comentarii:
Hmmmmm.....cine o fi baiatul ala cu ochii albastri???
Mai exista parculetul, acolo in spatele blocului? Ce vremuri...ce copii eram :)
Parca o aud si acum pe mama ta cum striga de la balcon dupa tine :))
Poate o sa ne intalnim si noi la o cafea sa ne mai aducem aminte de vremurile alea, a trecut o viata de om de cand nu ne-am mai vazut.
Te pupik, Alina
Te pup Alina!!! Parculetul din spate mai exista,insa nu cum il stiam noi candva,l-au transformat intr-un parc de masini:(.Insa in amintirile noastre,o sa ramane mereu cel mai frumos parc din lume.Cat despre baiatul cu ochii albastri...o sa vezi...:).Te pup si ne mai auzim...poate ne si vedem intr-o zi.
nu te cunosc personal dar vreau sa-ti zik k ai un blog foarte interesant si in acelasi timp si frumos :).felicitari
Buna,Sorana.Imi place mult cum scrii.Dar de ce nu mai postezi?
Buna trendymery,iti multumesc si te mai astept.Ma bucur ca iti place blogul si promit sa postez mai des de acum incolo,Bianca.Pupici
Buna Sorana!
Ca multi alti si eu am crescut cu trupa ASIA...trupa pe care o indrageam atunci.Te-am descoperit(blogul) ieri datorita site-ului Sandy-Bell... spuneau de tine o gramada de lucruri care nu stiu daca sunt adevarate sau nu.Important e ca acum stiu ca ai blog...si mi-ar placea sa scri mai des...sa stim ce-ai mai facut...sau care mai sunt gandurile tale. Pupici...o noua cititoare fidela :)
Buna Sorana,
am descoperit blogul tau in aceasta dim, si mi-a placut ce ai scris despre amintiri si prietenii din copilarie. Aici ma incadrez si eu :)...f f indepartat ce e drept dar totusi am ras la "Scoala Germana" cand eram mici destul de mult impreuna. Miam adus aminte cu placere acum...
colegul din banca din spate :) Radu
Radu,nu ai idee ce surpriza frumoasa mi-ai facut.Colegul meu din spate...imi aduc aminte ca imi placea sa te sicanez,aruncandu-mi parul pe banca ta cand scriai pana cand ma trageai de par:)Ce mai faci,esti bine sanatos?Te pup si ma bucur ca aud de tine dupa atatia ani.
cand vrei, scrii frumos.fructifica asta ,povesteste amanunte din viata ta(mai mult sau mai putin imaginara).mi-a placut postul ala cand te-ai trezit in dimineata ploioasa si cum ai mancat iaurt cu nu stiu ce.dai prea putine detalii.viata ta e o fantezie care se vede frumos din exterior.pe unii poate ii ajuta.ar trebuie sa scrii carti...eventual cu craiese din povesti! nu fii ipocrita,nu iti nega trecutul.lasa posturile asa cum erau pentru ca nu pacalesti pe nimeni,din contra.... o sa inveti vreodata cu adevarat din greselile tale?
sunt curios daca intr-adevar te-ai schimbat precum zici sau o sa te vad iar in aceleasi cercuri,in aceleasi cluburi....(si acum sa vad daca iti asumi adevarul si publici commentul asta care nu a fost nicidecum rautacios,poti sa-l iei ca pe un sfat prietenesc)
Buna "anonim"....in primul rand puteai sa spui "sunt curioasa" pentru ca dupa modul scrierii si a limbajului esti femeie...dar las-o asa.Daca chiar iti doresti sa stii de ce am modificat posturile anterioare...nu datorita faptului ca as nega ceva dar erau iritante atat pentru mine cat si pentru iubitul meu...iar in al doi-lea rand,asta e partea frumoasa cand ai blog...scrii ce vrei.Te mai astept pe blog...si a da,te pup.
ma bucur ca ai publicat commentul.bila alba pentru tine!si sper sa scrii mai des!ps: chiar scriu ca o femeie?! nici macar nu sunt gay!
:))O sa scriu mai des...si oricum iti multumesc pentru faptul ca ai "spus"si ceva de bine.Sa stii ca tot ce am scris este perfect adevarat,chiar daca pare mai greu de crezut:P.Nu am vrut sa spn ca esti gay,desi nu am nimic impotriva lor,dar din felul tau de a scrie pareai mult mai atent la detalii,lucru pe care il fac mai mult femeile decat barbatii.Te pup si te mai astept...cu aceasi sinceritate.
sunt atent la detalii pentru ca esti un fel de "stiudiu de caz" si pentru ca sunt obisnuit sa citesc printre randuri sau dincolo de randuri.in legatura cu toate celelalte ,permite-mi sa ma abtin....
Sunt un "studiu de caz".Perfect,acum ma simt ca o maimutica de la zoo sau un soricel de laborator.Daca imi spui si ce studiezi,mai exact,as putea sa-ti raspund direct si sa nu te mai lasi "chinuit" de cititul printre randuri.Sunt o persoana foarte directa si raspund direct la orice intrebare...lasa-ma sa ghicesc...ai citit si asta printre randuri.
ei hai ca abia incepusem sa fil pe aceeasi lungime de unda! nu-mi place ultimul tau post,o sa-ti spun si de ce atunci cand o sa am timp.
Abia astept sa-mi spui de ce nu-ti place dar te rog sa faci asta abia dupa ce te pui in "papucii" mei.Sa-mi spui cum te-ai simti...
Cat de frumos ai scris...ufff anii dulci ai copilariei!
Trimiteți un comentariu