Pentru cei care au plecat prea repede...

Dumnezeu te-a invitat!

Dumnezeu azi poarta ti-a deschis

Din al Cerului Palat,

Si in Suprema Imparatie

Crestine,Cel de Sus te-a invitat!

Te-nalti,tu inger prea nevinovat

Acolo sus unde in stele te-ai semnat
Acolo de unde-i vezi pe cei ce-s vii

Pe cei ce plang sperand c-ai sa revii.

Nepasator si rece pleci,

Cu mii de lacrimi si regrete ne inneci

Innebunim cu dorinta de a trai,

Revenirea unei foste zi.

Aduce-ti popa!

Chemati alaiul!

Aduce-ti florile!

Azi raiul deschide acum pentru fosti vii

Eterna viata a pieririi.

Prind aripi lungi de smoala grele,

Si uita acum de bune si de rele.

Azi mor nascandu-se intr-o alta viata,

Cu chip de oameni,vor invata sa mai iubeasca.

Suferinta-i a noastra,noi ce-i vii,

Ne ingropam parintii si copiii,

Iar voi crestini spre Imparatie va-naltati

Zambiti!

De Domnul sunteti invitati!

pentru scumpa mea Sis

Constantinescu Maria-Alexandra(1 iunie 1983- 17 august 2004)

Este mult prea dureros si abia imi gasesc cuvintele.Nu exista in lume o durere mai mare decat cea a pierderii unei persoane dragi.

Printre lacrimi reusesc sa-i revad chipul in minte desi nu a plecat niciodata din gandurile mele,desi nu exista zi in care sa nu ma intreb de ce asa...asa devreme.Trist,trist,atat de trist,doar asta imi vine in minte.Ce necaz si ce gol a lasat in urma ei.
Daca intr-o noapte Dumnezeu mi-ar spune ca imi indeplineste o singura dorinta...aceasta ar fi sa o mai strang o data in brate,sa-i spun cat de mult o iubesc si sa o implor sa ramana.

Ii revad zambetul si parca o aud razand din toata inima,parca o vad urcand scarile liceului spre clasa.

Abia ma mutasem in liceu,iar in pauza colegele mele vorbeau de un loc pe care il frecventam cu prietenii,Casa de Cultura Preoteasa.Se vorbea despre un prieten de al meu din copilarie si atunci am aflat ca una dintre colegele mele de clasa era prietena cu el.Din pacate nu era la scoala dar stiam ca este o tipa inalta,cu parul foarte lung.A doua zi,m-am intalnit cu ea in timp ce coboram treptele liceului iar ea le urca.Am recunoscut-o dupa descriere,parul lung si frumos mi-a atras imediat atentia.Din acel moment am devenit cele mai bune prietene.Eram de nedespartit si nici in cel mai crud cosmar nu credeam ca o sa o pierd pentru totdeauna.

Am intrat la facultati diferite iar prietenia noastra era de invidiat.

Dupa show-ul "Alege A.S.I.A.",am plecat in America unde am stat aproape trei luni.Cand ne-am intros,imediat a doua zi,am avut filmare la Teo.La sfarsitul emisiunii am sunat-o pe Sis.Radea atat de tare incat nu puteam sa inteleg ce spune.Intelegeam doar"ce faci matusica,si ce mai matusica?".Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca era insarcinata si nu oricum,avea gemeni.Cea mai frumoasa insarcinata pe care am vazut-o vreodata.Daca statea cu spatele,nici nu-ti dadeai seama ca are o burtica atat de mare.Ma amuzam si ii spuneam ca o sa-i fac un bat in care sa-si sprijine burta.Obisnuiam sa stam pe fotoliu in sufrageria parintilor mei si sa-i masez picioarele umflate de greutatea pe care o sustineau.Tineam mana de burtica ei si simteam cum miscau copiii iar de multe ori vedeam forma unui piciorus sau o manuta.

Noua luni mai tarziu,ma aflam la maternitate si tineam copiii in brate.Ma uitam la ei ca la un miracol si ma bucuram pentru cei mai fericiti copii din lume.O mama iubitoare si un tata care ii astepta de atata timp,aveau sa le fie parinti.Sis,stralucea,era implinita si abia asteptam sa creasca puiutii ca sa-i plimbam prin parc.Nu ma descurcam cu impinsul caruciorului dublu si asta o amuza teribil.Mi-a facut si o poza ca sa-si aminteasca peste ani...

Intr-o seara,la parintii mei acasa,in timp ce planuiam cateva surprize pentru petrecerea prietenului meu,Sis si-a adus aminte ca in acea noapte avea sa plece cu iubitul ei la pescuit in Alexandria.Imi aduc aminte ca ma intreba cu ce sa se imbrace"pentru ca noaptea e destul de frig".In usa,am pupat-o si i-am spus sa aibe grija de ea,asa cum ii spuneam mereu.Ne-am imbratisat si a plecat.A doua zi asteptam sa ma sune.Nimic.Telefonul ei era inchis si la putin timp dupa,urechile mele au auzit un lucru infiorator...Sis a mea,scumpa mea Sis a murit.Nu am putut sa cred si inca nu pot crede.Imi spuneam ca poate s-a ratacit si nu a urcat in masina pe care au gasit-o in accident.A murit alaturi de barbatul pe care l-a iubit,iar in urma lor au ramas doua suflete nevinovate, lacrimi si regrete.Si durerea care imi macina mereu si neincetat inima.

Stiu ca e atat de trist si asta te face sa te gandesti la cei din jurul tau,la cei pe care-i iubesti mai mult decat orice in lume.Cei care sunt oxigenul tau.Spune-le cat de importanti sunt pentru tine.Apreciaza-i si srange-i in brate din cand in cand.Tine-i ca si cand ar fi un vis frumos ce nu vrei sa se spulbere vreodata...