Sibiu

Daca mi-ar fi spus cineva cu ani in urma,ca o sa parasesc orasul natal,zau ca nu as fi crezut.Bucuresti.Un oras atat de mare,luminat si agitat.Pe de alta parte,mult prea aglomerat,foarte prafuit si plin de gropi.Desi detesti traficul si faptul ca masina ta sta mai mult pe la reparat,felul in care trebuie sa te strecori printre toate masinile si sa induri ore intregi pana ajungi la destinatie(cand pe jos ai face numai 5 minute),"cuvintele frumoase"care-ti sunt adresate de ceilalti participanti la trafic,tot nu ai parasi capitala.
Mi-am ascultat inima,am urmat-o si iata-ma la Sibiu.Hermannstadt-Capitala Culturala Europeana 2007.In 2007 m-am mutat aici si sincer mi-a fost foarte greu sa fiu departe de prieteni si de familie.Drogul agitatiei cotidiene ma chinuia teribil dar incet,incet am inceput sa indragesc acest loc.Aerul pe care il respir este atat de curat,oamenii pe care-i intalnesc sunt prietenosi iar zambetul lor este un accept al prieteniei pe care ti-o ofera.
Iubesc acest oras .Viata mea s-a schimbat din bine in excelent si fac lucruri la care nici nu indrazneam sa visez....

A.S.I.A.

Era primavara lui 1999,mai exact 6 martie cand am deschis usa studioului din strada Mihai Eminescu 89.Studioul lui Adrian Ordean.Abia implinisem 16 ani si eram eleva doamnei Viorela Filip la canto.Ne pregateam de un spectacol si habar nu aveam ce piesa sa cant,pana cand am auzit la televizor o piesa a lui Nadin,compusa de Adrian Odrean.Am primit numarul lui de telefon si aveam sa-l sun pentru a stabili o intalnire in urma careia primeam negativul piesei.Mi-am notat pe un caiet de biologie intreaga conversatie,de la "buna seara,ma scuzati ca deranjez" pana la "multumesc mult,o seara buna".Aveam emotii si nu vroiam sa ma incurc.
Iata-ma a doua zi fata in fata cu unul dintre "monstrii muzicii romanesti","omul cu slagarul in maneca",asa cum era numit de catre prietenii din breasla.M-a ascultat cantand,m-a pus sa ma ridic in picioare ca sa vada cat de inalta sunt si mi-a propus sa-mi indeplineasca cea mai mare dorinta,aceea ce a canta intr-o trupa.

Pe 8 martie mi-am cunoscut colegele:Anca,o tipa inalta,cu parul"lung,blond,lins",Irina...ma amuzam spunandu-i ca seamana cu Morticia Adams,deoarece purta o rochie neagra si lunga pana in pamant,parul negru si buzele rosii,o fata de 24 de ani,foarte frumoasa.Si Anemona,o creata la fel de zapacita ca mine,care mi-a fost si cea mai buna prietena din trupa.

Pe 10 martie am sarbatorit ziua lui Adi iar a doua zi am inceput inregistrarile.Nu-mi venea sa cred.Ma aflam in fata unui aparat cu sute de butoane,un microfon care avea in fata lui...un ciorap?Ce loc ciudat dar atat de frumos.Intr-un timp foarte scurt am cunoscut atat de multe persoane incat nu puteam sa le retin numele si nici fiecare ce facea.Recunosc,eram extrem de ametita din fire si am primit din acest motiv porecla "trei ani si-un dinte".Repetitii peste repetitii,inregistrari si alte inregistrari,coregrafii dar un singur lucru ne lipsea...numele trupei.Am petrecut cateva ore bune in studio incercand sa nascocim un nume,dar nimic din jur nu ne inspira.A doua zi,in drum spre scoala,am facut o oprire la studio.Atunci ne-a venit ideea si am fost prima care a aflat cum se va numi trupa...A.S.I.A. Anca,Sorana,Irina,Anemona.

Au inceput concertele,filmarile si parca nu-mi dadeam seama ce se intampla.Primii bani pe care i-am castigat cu trupa au fost 800 de mii de lei(vechi).Eram extrem de fericita pentru ca erau bani facuti prin munca mea,munca in echipa.

Succesul ce a urmat nu poate redat in cuvinte."Inima mea",facea furori iar noi apaream peste tot.Daca eram in masina si dadeam pe radio,noi,schimbam postul,tot noi.Concerte,fani,autografe.Nu am crezut niciodata ca o sa-mi scriu numele de atatea ori.

Departe de familie si cu extrem de multe ore de munca,stresul a inceput sa-si spuna cuvantul si pe rand fetele au cedat.

Prima care a parasit trupa a fost Anemona.A dorit sa-si continue studiile,facultatea de teatru,iar A.S.I.A. nu ii permitea prezenta la ore.A fost foarte dureros,cel putin pentru mine iar pe Alexandra,urmatoarea colega,am acceptat-o destul de greu.

Alexandra,eleva a Colegiului Iulia Hasdeu din Bucuresti,colega de liceu cu mine.Semana izbitor cu Britney Spears si dealtfel era si fan.Ne-am imprietenit iar trupa si-a continuat ascensiunea fulminanta.Managerii trupei au ridicat totul la alt nivel...cantatul live.Am plecat in turnee live care durau in jur de doua luni,prin toata tara.Am fost cerute si in afara tarii,in tari precum;Germania,Franta,Italia,America.

Au inceut si certurile intre noi,dar nu se baga nimeni pentru ca imediat de impacam.Pana cand nu a mai fost posibil si urmatoarea fata care a dorit sa paraseasca trupa a fost Alexandra.S-a mutat in America si din cate stiu este tot acolo.

Ramasesem cu un album abia lansat si fara o colega de trupa,pana cand Media Pro,casa de discuri cu care aveam contract,a venit cu ideea unui mega show.Alege A.S.I.A.Din mii de fete am ales 20,care aveau sa se lupte pentru titlul de"fata din A.S.I.A."Astfel dupa o perioada epuizanta am gasit-o pe Alina.O voce foarte buna si singura care se potrivea in trupa.Alaturi de ea am plecat in turneu pentru aproximativ trei luni,in America si Canada.Cand ne-am intors,lumea uitase de noi.A fost cea mai mare greseala pe care o puteam face si ne-am dat seama prea tarziu.Aveam concerte mai mult in afara tarii dar ne lipseau fanii de aici.Am pregatit un urmator turneu live in tara pentru a promova primul album lansat alaturi de Alina.

La scurt timp,o alta colega avea sa paraseasca trupa.Anca,bomba noastra sexy,a cedat in fata stresului si discutiilor care luau amploare.

In liceu aveam o colega frumoasa si cu o voce buna,eram in acelasi cerc de prieteni asa ca i-am propus sa mearga la studio la Adi si sa dea o auditie fara sa-i spun despre ce era vorba.

Astfel,Silvia(Sylvia) a devenit colega noastra si a fost "botezata" Anca.

La fel ca si celelalte fete,a fost nevoita intr-un timp foarte scurt,sa inregistreze toate albumele lansate pana atunci.Deloc usor.

Fix un an mai tarziu,Irina parasea trupa din motive personale iar in cateva ore aveam o alta colega.Rodica,"botezata"Ianna.O femeie foarte frumoasa din Chisinau,stabilita in Bucuresti.Casatorita cu un barbat extraordinar de bun si iubitor,tenor de profesie.Studenta la Conservator,sectia canto-clasic.Daca as cauta in dictionar la cuvantul "corectitudine",gasesc cu siguranta numele ei.O fiinta minunata,un caracter exemplar.Alaturi de ea am continuat concertele in afara tarii si am fost invitate in Ucraina.Am inregistrat doua albume,pe cel din urma nemaiavand timp sa-l lansam.
Desi noi,fetele,eram o echipa puternica si foarte bune prietene,nu mai aveam nici o putere sa ridicam trupa.Eram deja patru femei,ambitioase cu o alta parere despre ce trebuia facut dar era foarte greu sa scapam de imaginea de adolescente.

In martie 2007,trupa A.S.I.A. a luat oficial sfarsit,desi pentru multi trupa "murise"cu mult inainte.

Dreptul la replica

"Sorana logodita pentru a patra oara" (citat din presa)

Oamenii au dat cu presupusul dar pe mine m-a intrebat cineva?
Ei bine,nu am fost logodita de patru,nici de trei si nici de doua ori.Este chiar prima data cand ma logodesc si port pe deget inelul ce sta marturie acestui lucru .
Am avut trei relatii despre care s-a tot scris.Si din nou nu a fost cum a scris presa.
Prima relatie a durat aproximativ trei ani si este foarte adevarat ca ne-am despartit de cateva ori ca intr-un final sa ne impacam.Motivele nu o sa le fac publice si nici cu presa nu o sa fiu de acord in a participa la stricarea imaginii acelui barbat.Am invatat foarte multe de la el,incepand de la cum sa ma imbrac pana la cum sa ma machiez(si sa nu port niciodata parul neglijent intr-o coada,pentru ca feminitatea dispare).Eram destul de timida si copila,iar el s-a transformat intr-un fel de mentor.Cine a spus ca e usor sa inveti?Presupune si multe lacrimi.Pentru toate ii multumesc.
Nu am inteles de ce am fost certata de catre o parte din presa dar si de catre oameni care nu ma cunosc,pentru faptul ca am ales sa pun capat unei relatii si sa incep o alta.Sau ridicularizata cum ca nu am suferit destul inainte sa incep o alta relatie.Ce prostie mai e si asta?Cand o relatie nu mai merge,o iei de la capat si mergi mai departe.Meritam sa fim fericiti si sa cautam fericirea,nu sa ne inchidem si sa bocim ca si cand ne-am pedepsii.
A doua relatie a luat sfarsit un an mai tarziu,din motive pe care nici noi nu le intelegeam.Dar din nou am invatat ceva.De data asta despre mine.Eram atat de incapatanata si aveam pretentii atat de mari de la cei din jurul meu incat nu vedeam niciodata lucrurile frumoase pe care le faceau.Evident nu vedeam ca eu sunt cea care greseste si ca in dragoste orgoliul nu are ce cauta.
Apoi a urmat o vara in care cei mai buni prieteni mi-au fost alaturi.
La sfarsitul verii l-am cunoscut pe cel cu care aveam sa ma logodesc in vara urmatoare dar am pus capat relatiei inainte de eveniment.Nu o sa indraznesc vreodata sa spun vreun lucru urat despre el,deoarece nici daca m-as chinui sa inventez ceva...nu as avea ce.
Asadar este prima data cand sunt logodita....

Pentru cei care au plecat prea repede...

Dumnezeu te-a invitat!

Dumnezeu azi poarta ti-a deschis

Din al Cerului Palat,

Si in Suprema Imparatie

Crestine,Cel de Sus te-a invitat!

Te-nalti,tu inger prea nevinovat

Acolo sus unde in stele te-ai semnat
Acolo de unde-i vezi pe cei ce-s vii

Pe cei ce plang sperand c-ai sa revii.

Nepasator si rece pleci,

Cu mii de lacrimi si regrete ne inneci

Innebunim cu dorinta de a trai,

Revenirea unei foste zi.

Aduce-ti popa!

Chemati alaiul!

Aduce-ti florile!

Azi raiul deschide acum pentru fosti vii

Eterna viata a pieririi.

Prind aripi lungi de smoala grele,

Si uita acum de bune si de rele.

Azi mor nascandu-se intr-o alta viata,

Cu chip de oameni,vor invata sa mai iubeasca.

Suferinta-i a noastra,noi ce-i vii,

Ne ingropam parintii si copiii,

Iar voi crestini spre Imparatie va-naltati

Zambiti!

De Domnul sunteti invitati!

pentru scumpa mea Sis

Constantinescu Maria-Alexandra(1 iunie 1983- 17 august 2004)

Este mult prea dureros si abia imi gasesc cuvintele.Nu exista in lume o durere mai mare decat cea a pierderii unei persoane dragi.

Printre lacrimi reusesc sa-i revad chipul in minte desi nu a plecat niciodata din gandurile mele,desi nu exista zi in care sa nu ma intreb de ce asa...asa devreme.Trist,trist,atat de trist,doar asta imi vine in minte.Ce necaz si ce gol a lasat in urma ei.
Daca intr-o noapte Dumnezeu mi-ar spune ca imi indeplineste o singura dorinta...aceasta ar fi sa o mai strang o data in brate,sa-i spun cat de mult o iubesc si sa o implor sa ramana.

Ii revad zambetul si parca o aud razand din toata inima,parca o vad urcand scarile liceului spre clasa.

Abia ma mutasem in liceu,iar in pauza colegele mele vorbeau de un loc pe care il frecventam cu prietenii,Casa de Cultura Preoteasa.Se vorbea despre un prieten de al meu din copilarie si atunci am aflat ca una dintre colegele mele de clasa era prietena cu el.Din pacate nu era la scoala dar stiam ca este o tipa inalta,cu parul foarte lung.A doua zi,m-am intalnit cu ea in timp ce coboram treptele liceului iar ea le urca.Am recunoscut-o dupa descriere,parul lung si frumos mi-a atras imediat atentia.Din acel moment am devenit cele mai bune prietene.Eram de nedespartit si nici in cel mai crud cosmar nu credeam ca o sa o pierd pentru totdeauna.

Am intrat la facultati diferite iar prietenia noastra era de invidiat.

Dupa show-ul "Alege A.S.I.A.",am plecat in America unde am stat aproape trei luni.Cand ne-am intros,imediat a doua zi,am avut filmare la Teo.La sfarsitul emisiunii am sunat-o pe Sis.Radea atat de tare incat nu puteam sa inteleg ce spune.Intelegeam doar"ce faci matusica,si ce mai matusica?".Mi-a trebuit ceva timp sa inteleg ca era insarcinata si nu oricum,avea gemeni.Cea mai frumoasa insarcinata pe care am vazut-o vreodata.Daca statea cu spatele,nici nu-ti dadeai seama ca are o burtica atat de mare.Ma amuzam si ii spuneam ca o sa-i fac un bat in care sa-si sprijine burta.Obisnuiam sa stam pe fotoliu in sufrageria parintilor mei si sa-i masez picioarele umflate de greutatea pe care o sustineau.Tineam mana de burtica ei si simteam cum miscau copiii iar de multe ori vedeam forma unui piciorus sau o manuta.

Noua luni mai tarziu,ma aflam la maternitate si tineam copiii in brate.Ma uitam la ei ca la un miracol si ma bucuram pentru cei mai fericiti copii din lume.O mama iubitoare si un tata care ii astepta de atata timp,aveau sa le fie parinti.Sis,stralucea,era implinita si abia asteptam sa creasca puiutii ca sa-i plimbam prin parc.Nu ma descurcam cu impinsul caruciorului dublu si asta o amuza teribil.Mi-a facut si o poza ca sa-si aminteasca peste ani...

Intr-o seara,la parintii mei acasa,in timp ce planuiam cateva surprize pentru petrecerea prietenului meu,Sis si-a adus aminte ca in acea noapte avea sa plece cu iubitul ei la pescuit in Alexandria.Imi aduc aminte ca ma intreba cu ce sa se imbrace"pentru ca noaptea e destul de frig".In usa,am pupat-o si i-am spus sa aibe grija de ea,asa cum ii spuneam mereu.Ne-am imbratisat si a plecat.A doua zi asteptam sa ma sune.Nimic.Telefonul ei era inchis si la putin timp dupa,urechile mele au auzit un lucru infiorator...Sis a mea,scumpa mea Sis a murit.Nu am putut sa cred si inca nu pot crede.Imi spuneam ca poate s-a ratacit si nu a urcat in masina pe care au gasit-o in accident.A murit alaturi de barbatul pe care l-a iubit,iar in urma lor au ramas doua suflete nevinovate, lacrimi si regrete.Si durerea care imi macina mereu si neincetat inima.

Stiu ca e atat de trist si asta te face sa te gandesti la cei din jurul tau,la cei pe care-i iubesti mai mult decat orice in lume.Cei care sunt oxigenul tau.Spune-le cat de importanti sunt pentru tine.Apreciaza-i si srange-i in brate din cand in cand.Tine-i ca si cand ar fi un vis frumos ce nu vrei sa se spulbere vreodata...