In momentul in care spuneam o poveste invata de la mama, la gradinita, toti copiii se puneau pe un plans de neoprit. Mai tarziu , dupa ani, povesteam amuzata de lucrurile pe care le invatam de la mama si felul in care oripilam sarmanii copii. Am inteles insa, ca acesta era felul mamei mele de a ma pregati pentru lumea incertă si cruda in care aveam sa ma dezvolt si sa traiesc. Povestile din copilarie sunt astazi reale si lovesc puternic copiii. Pentru ei lumea minunata a inocenţei păleşte si demonii cu chip de oameni le fura culorile frumoase ale naivitatii, traumatizandu-i pentru totdeauna.
Viata lor sta in mainele nostre. O caramida ridicata astazi, formeaza zidul care ii poate proteja maine.
NU FII INDIFERENT! Trimite un sms la 890 si doneaza 2 euro, pentru a construi cat mai multe centre rezidentiale destinate victimelor abuzului sexual si violentelor domestice.
Ajutati oamenii mari sa-si tina promisiunea in fata copiiilor.
Noi spunem nu in fata abuzului sexual fata de minori!
Un comentariu:
Imi place mult cum iti alegi cuvintele Sorana, se vede ca pui suflet in ceea ce scrii. Imediat se face un an de cand nu te-am mai vazut :( Daca vrei imi poti lasa pe blog un id. Cu multa stima si un respect deosebit "Twosted".
Trimiteți un comentariu