...

   Inainte de a ma apuca de scris,ma gandeam cum sa numesc postul asta...Adevarul?Alt drept la alta replica?Rautati?Sincer nici eu nu mai stiu asa ca o sa va las pe voi sa-l "botezati".

Ideea e ca atat de multi oameni au senzatia ca ma cunosc din ceea ce citesc prin presa si atat de multi cred ca-mi pot intui "o urmatoare miscare",incat uneori imi dau senzatia ca eu nu ma mai cunosc.Toti se leaga de relatiile pe care le-am avut,de parca as fi fost vreo criminala in serie,plecata la vanatoarea de comori.Au fost relatii lungi de ani de zile,care la un moment dat nu au mai mers.Nu stiu daca a fost mereu vina comuna dar cand un lucru nu merge,tu ce ai face?Sincer!Incerci de cateva ori,lasi de la tine,poate lasa de la el...dar cand nu mai exista nici un fir de ata de care sa te poti prinde...Sau o sa mergi pe ideea"mai bine sa fiu nefericit(a),decat sa ma vorbesca lumea pe la spate.E o idee tampita,cel putin dupa parerea meaAvem cu totii dreptul la fericire si trebuie sa o cautam.Uneori o gasim cand abia am pasit la drum,alteori intampinam flori care se ofilesc,ca sa o spun mai estetic.

Toata lumea crede ca sunt materialista,datorita faptului ca presa le-a facut o "adevarata imagine financiara".Erau oameni absolut normali,cu probleme financiare exact ca si ale tale,cu o masina si o casa(apartament),insa in presa se scrie...Sorana este cu "X",omul de afaceri si de aici toata lumea incepe sa-si imagineze un lux nemaintalnit.

Am avut norocul sa ma nasc intr-o familie buna,nu cu o situatie financiara gen Irinel Columbeanu,dar si-au permis intotdeauna cele mai frumoase si bune lucruri pentru mine,meditatii,ore speciale de sport si teatru,haine frumoase,mancare buna si o casa extrem de frumoasa si de curata.Tatal meu este un doctor stomatolog extraordinar,mama s-a pensionat acum cativa ani si pentru ca nu suporta sa stea acasa si sa traga mata(ma rog,catelul)de coada s-a angajat la un salon.Nu vad nimic rusinos in asta asa cum nu vad nici un compromis in tot ce am facut pana acum.

Tot presa a fost cea care m-a logodit de un milion de ori,desi eu nu am deschis astfel de subiecte.In lumea in care ma invart de atatia ani,nu poti nici sa mananci fara sa se stie daca ti-a placut sau nu.As fi ipocrita sa spun ca e groaznic,insa devine dureros atunci cand se scriu o gramada de minciuni si exista intotdeauna oameni care sa le creada pe toate.Se strange un lant de ura in jurul meu,din oameni care nu m-au vazut nici o secunda,carora nu le-am vorbit niciodata.Nu stiu daca e atat de gresit sa doresti sa fii fericit alaturi de cineva si sa il ai o viata alaturi.Cred in Dumnezeu si in puterea Lui si jur ca nu am fost niciodata materialista.Nu am pus niciodata puterea financiara inaintea omului.Nu as putea niciodata sa merg la culcare alaturi de barbatul pe care nu-l iubesc.Iubirea ma face fericita si atat timp cat ea este sincera si puternica pot muta muntii din loc.

  Acum sunt fericita,sunt cu adevarat fercita,extrem de iubita si iubesc cu aceasi putere inapoi.Cat timp "el"ma va iubi,pamantul o sa se invarta in jurul meu.

Iubirea e ca si o casnicie,poate tine o clipa sau o viata intreaga,totul e sa incerci.Daca in iubire nu iti lasi inima sa iubesca cum si cat vrea ea,e ca si cand ai picura fericirea cu pipeta....

                           NU IUBI CU CAPUL CI CU SUFLETUL!!!