Octavian Paller

Avem timp

Avem timp pentru toate. 
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, 
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, 
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, 
avem timp sa citim si sa scriem, 
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, 
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, 
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. 
Avem timp pentru ambitii si boli, 
sa invinovatim destinul si amanuntele, 
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, 
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, 
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, 
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, 
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, 
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. 
Avem timp pentru toate. 
Nu e timp doar pentru putina tandrete. 
Cand sa facem si asta - murim. 
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! 
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca 
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. 
Restul ... depinde de ceilalti. 
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie 
Altora s-ar putea sa nu le pase. 
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere 
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi 
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata 
Ci PE CINE ai. 
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute 
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. 
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca 
Ci cu ceea ce poti tu sa faci 
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor 
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva 
Am invatat ca oricum ai taia 
Orice lucru are doua fete 
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde 
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi 
Am invatat ca poti continua inca mult timp 
Dupa ce ai spus ca nu mai poti 
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie 
Indiferent de consecinte 
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc 
Dar nu stiu s-o arate 
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat 
Dar nu am dreptul sa fiu si rau 
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta 
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata 
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu 
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. 
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten 
Oricum te va rani din cand in cand 
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. 
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii 
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti 
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, 
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. 
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta 
personalitatea 
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii 
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc 
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. 
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc 
Si nu faptele sale 
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru 
Si pot vedea ceva total diferit 
Am invatat ca indiferent de consecinte 
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata 
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore 
De catre oameni care nici nu te cunosc. 
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat 
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. 
Am invatat ca scrisul 
Ca si vorbitul 
Poate linisti durerile sufletesti 
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult 
Iti sunt luati prea repede ... 
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama 
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. 
Am invatat sa iubesc 
Ca sa pot sa fiu iubit.

  Este una dintre poeziile mele preferate datorita realitatii pe care o prezinta.Ma gandesc de foarte multe ori la ea si o recitesc cu drag de fiecare data,cu acelasi entuziasm pe care l-am resimtit si prima data.Imi aduce aminte de cartile mele preferate,pe care le citeam pe nerasuflate,de melodiile pe care le ascultam zile intregi si pe care le-am uitat,de persoane dragi,al caror nume nu l-am mai rostit...

Draga "Anonim"

Buna ziua,în primul rand.Sa ştii ca apreciez interesul tău pentru acest blog si pentru persoana mea, însă în momentul în care o sa înveţi sa vorbeşti (scrii) frumos si poate o sa-ti dai si numele (real), o sa îţi postez comentariile si o sa-ti si răspund la ele.Nu îţi cer nicidecum sa fii de acord cu mine sau acţiunile mele, fiecare cu părerile lui dar te întreb, m-ai cunoscut vreodată? Sau tu esti genul de om care îşi face o părere despre cineva, după ce spun alţii? Cat despre iubire, uimeşte-ma, eşti cu prima ta iubire si acum? Hm, am senzaţia ciudată ca nu.Cred ca nu v-ati mai vorbit de ceva timp, asta dacă nu sunteţi pusi chiar in situaţia de a nu va suporta.

Trei comentarii, trimise la intervale scurte de timp, chiar denota o frustrare si sunt mai mult decat convinsa,ca nu eu sunt motivul lor, dar trebuie sa-ti versi si tu nervii pe cineva si te înţeleg perfect.Nu mi-as permite sa-ti dau vreun sfat, cu siguranta ai avea si tu destule pentru mine dar incearca sa nu judeci pe cineva atat timp cat viata ta e intr-o mica dezordine...;)

Nu vreau sa te "atac" sau sa iti provoc o stare de nervi, nicidecum, insa nu ma cunosti si nu mi-ai acordat nici un moment in care sa vorbeşti cu mine, sa descoperi cum sunt,asa ca iti apreciez sincer părerile dar nu crezi ca eşti nedrept in intenţia de a mă judeca ( a se citi "a mă face cu ou si cu oţet")după "ştirile" din presa?

Te salut respectos "anonim" si mai  gandeste-te.Multumesc.

Doamne Iti multumesc...

  Ziua de ieri a fost una specială si am ales sa scriu despre ea pentru a va împărtăşi un sentiment extraordinar pe care l-am trăit si da, poate pentru a va face să-l trăiţi si voi.Sunt mai mult ca sigura ca aţi auzit de la peste o sută de oameni de o alta sută de preoţi ce pretind a avea o relaţie extraordinară cu Dumnezeu...si datorită banilor pe care îi dorsc pentru serviciile prestate, încetezi sa mai crezi sau sa mai mergi în Casa Domnului.

Ieri, după amiază, am plecat cu iubitul meu si încă doi prieteni foarte apropiati, către un schit din Snagov.Pe un drum de tară, îmbrăcat în meri si corcodusi pe o parte si alta a drumului, am ajuns in fata unei curţi,la numărul 1.O curte mica, cu flori, prin gardul careia se vedea un căţel cafeniu, care căuta o dungă firavă de umbra, sub un măr.În spatele curţii, o căsuţa ca în povesti cu acoperisul de trestie,arsă bine de soare.O veranda împodobita in ghivece cu multe flori colorate, a cărei gazda era un bătrînel, măruntel la stat, mare la suflet, cu barba alba, ochii albaştri si tenul pictat in ridurile fine a celor 102 ani ce s-au asezat pe spatele parintelui Lemne.

S-a apropiat de noi cu pasi marunti si cu o voce tremuranda si glas dulce,ne-a invitat la o poveste.L-am urmat pe aleea ingusta si pietruita ce ne ducea spre Schitul Turbati,invitandu-ne pe rand inauntru.S-a asezat pe un scaun in fata altarului si ne-a cautat acatistul pe care il trimisesem cu o saptamana inainte prin prietena noastra.L-a recitit fara sa-si puna ochelarii si apoi cu un zambet luminos, ne-a rugat pe mine si pe iubitul meu sa-i spunem tot ce avem pe suflet.A vorbit cu noi despre puterea extraordinara si bunatatea cu care Dumnezeu are grija de noi, despre oamenii care vor sa faca rau, prin gand, prin fapta si prin farmece.Ne-a spus ca farmecele nu exista, pentru ca Dumnezeu nu ajuta pe nimeni sa faca rau.Am vorbit despre respect, iubire ,familie si mai presus de toate credinta.Apoi ne-am asezat in genunchi si ne-a spus o rugaciune.In gand m-am rugat pentru toti cei dragi, mi-am cerut iertare pentru faptul ca Il pomenesc pe Dumnezeu doar atunci cand am nevoie de El.M-am simtit exact cum sunt, mica, neputincioasa, incarcata de pacate facute si gandite...si am inceput sa plang.Mi-am simtit inima mai putin incarcata, m-am simtit mai putin rea si sentimentul m-a coplesit.

Cand am iesit, iubitul meu mi-a spus ca toti cei care vin pentru prima data la parintele Lemne, plang...

  Probabil vom merge si saptamana viitoare si imi doresc din tot sufletul sa te intalnesc pe alee, la umbra unui corcodus, asteptandu-l pe parintele Lemne.

Pana atunci, te pup, te imbratisez si imi cer iertare daca te-am suparat vreodata.

...

   Inainte de a ma apuca de scris,ma gandeam cum sa numesc postul asta...Adevarul?Alt drept la alta replica?Rautati?Sincer nici eu nu mai stiu asa ca o sa va las pe voi sa-l "botezati".

Ideea e ca atat de multi oameni au senzatia ca ma cunosc din ceea ce citesc prin presa si atat de multi cred ca-mi pot intui "o urmatoare miscare",incat uneori imi dau senzatia ca eu nu ma mai cunosc.Toti se leaga de relatiile pe care le-am avut,de parca as fi fost vreo criminala in serie,plecata la vanatoarea de comori.Au fost relatii lungi de ani de zile,care la un moment dat nu au mai mers.Nu stiu daca a fost mereu vina comuna dar cand un lucru nu merge,tu ce ai face?Sincer!Incerci de cateva ori,lasi de la tine,poate lasa de la el...dar cand nu mai exista nici un fir de ata de care sa te poti prinde...Sau o sa mergi pe ideea"mai bine sa fiu nefericit(a),decat sa ma vorbesca lumea pe la spate.E o idee tampita,cel putin dupa parerea meaAvem cu totii dreptul la fericire si trebuie sa o cautam.Uneori o gasim cand abia am pasit la drum,alteori intampinam flori care se ofilesc,ca sa o spun mai estetic.

Toata lumea crede ca sunt materialista,datorita faptului ca presa le-a facut o "adevarata imagine financiara".Erau oameni absolut normali,cu probleme financiare exact ca si ale tale,cu o masina si o casa(apartament),insa in presa se scrie...Sorana este cu "X",omul de afaceri si de aici toata lumea incepe sa-si imagineze un lux nemaintalnit.

Am avut norocul sa ma nasc intr-o familie buna,nu cu o situatie financiara gen Irinel Columbeanu,dar si-au permis intotdeauna cele mai frumoase si bune lucruri pentru mine,meditatii,ore speciale de sport si teatru,haine frumoase,mancare buna si o casa extrem de frumoasa si de curata.Tatal meu este un doctor stomatolog extraordinar,mama s-a pensionat acum cativa ani si pentru ca nu suporta sa stea acasa si sa traga mata(ma rog,catelul)de coada s-a angajat la un salon.Nu vad nimic rusinos in asta asa cum nu vad nici un compromis in tot ce am facut pana acum.

Tot presa a fost cea care m-a logodit de un milion de ori,desi eu nu am deschis astfel de subiecte.In lumea in care ma invart de atatia ani,nu poti nici sa mananci fara sa se stie daca ti-a placut sau nu.As fi ipocrita sa spun ca e groaznic,insa devine dureros atunci cand se scriu o gramada de minciuni si exista intotdeauna oameni care sa le creada pe toate.Se strange un lant de ura in jurul meu,din oameni care nu m-au vazut nici o secunda,carora nu le-am vorbit niciodata.Nu stiu daca e atat de gresit sa doresti sa fii fericit alaturi de cineva si sa il ai o viata alaturi.Cred in Dumnezeu si in puterea Lui si jur ca nu am fost niciodata materialista.Nu am pus niciodata puterea financiara inaintea omului.Nu as putea niciodata sa merg la culcare alaturi de barbatul pe care nu-l iubesc.Iubirea ma face fericita si atat timp cat ea este sincera si puternica pot muta muntii din loc.

  Acum sunt fericita,sunt cu adevarat fercita,extrem de iubita si iubesc cu aceasi putere inapoi.Cat timp "el"ma va iubi,pamantul o sa se invarta in jurul meu.

Iubirea e ca si o casnicie,poate tine o clipa sau o viata intreaga,totul e sa incerci.Daca in iubire nu iti lasi inima sa iubesca cum si cat vrea ea,e ca si cand ai picura fericirea cu pipeta....

                           NU IUBI CU CAPUL CI CU SUFLETUL!!!

Poveste de copil.

    Exageram!Ne straduim mult prea mult,alteori suntem delasatori...iar viata ne arata de fiecare  data ca are un plan pentru noi,poate total diferit de cel pe care ni-l facem.

Nu stiu ce mi-e scris in stele,nu stiu daca o sa fiu fericita,asa cum sunt acum sau daca o sa ma zbat o viata intraga pentru un bob de speranta nesigura si trecatoare.Stiu doar ca am cautat povesti,iluzii si am adaugat cristale iar viata mi-a aratat ca lucrurile pe care le cautam au fost intotdeauna langa mine,in locurile copilariei,pe strada cu atat de multe amintiri,cu mirosul puternic de tei.

  Am revenit pe strada ingusta ce alta data parea atat de mare,cu borduri inalte in care imi juleam mereu genunchii,cu strigatul mamei de la geamul din bucatarie si o mana ridicata in semn de "sunt aici".Parcul micut cu balansoarul ruginit si bara inalta pentru batut covoare,la care exersam pentru "olimpiadele de gimnastica" din spatele blocului,"scena"din scara blocului 48 bis,unde avea loc "festivalul mamaia"si desenele facute cu creta colorata pe asfaltul prafuit...Prietenii din copilarie ii revad dupa atatia ani...au uitat de jocurile noastre,au crescut insa anii care au trecut peste noi toti ne-au schimbat atat de frumos...

  Si evident el...baiatul dupa care ma uitam mereu si pe care nu il suportam,pentru ca eram atat de geloasa.Nu ma vedea niciodata,nici nu stia ca exist.Il observam mereu de la balcon si ii urmaream miscarile...

Baiatul cu ochii albastri si zambetul dulce din copilarie este,asa cum a vrut viata,barbatul care ma face sa zbor astazi si in fiecare zi....